Articulații, oase și mușchi sănătoși

Articulațiile, oasele și mușchii sunt componente de bază ale sistemului musculo-scheletic, a căror sănătate este crucială pentru a ne susține poziția bipedă, deplasarea și toate mișcările pe care le facem când ne desfășurăm activitățile.

De ce se dezvoltă afecțiuni la nivel de articulații, oase sau mușchi

Bolile care pot să apară la articulații, oase și mușchi intervin mai frecvent în contextul avansării în vârstă, dar există multe alte cauze precum:

• Moștenirea genetică/diverse anomalii genetice
• Dezvoltarea unor dezechilibre sau tulburări majore în organism
• Evoluția anumitor boli cronice
• Trecerea printr-un accident etc.

La acestea se adaugă factori de risc cum ar fi:

• Practicarea unor profesii favorizante
• Un stil de viață dăunător pentru sănătate
• Sedentarismul
• Obezitatea
• Fumatul

Ce boli pot afecta sănătatea articulațiilor, oaselor și mușchilor

Printre afecțiunile des întâlnite la nivelul articulațiilor se numără:

Artroza: proces degenerativ de uzură a cartilajului articulațiilor, ce conduce la reducerea mobilității, deformarea extremităților osoase și apariția durerii la orice mișcare.

Artrita: boală manifestată prin inflamația articulațiilor sau a componentei sinoviale; cele mai frecvente tipuri de artrită sunt poliartrita reumatoidă și osteoartrita.

Poliartrita reumatoidă: boală autoimună și inflamatorie, manifestată prin inflamații sau tumefacții dureroase în zone ca mâinile, încheieturile mâinilor sau genunchii; țesutul articular poate fi deteriorat, ceea ce duce la dureri cronice, probleme de echilibru și deformări ale încheieturilor.

Guta: formă comună de artrită inflamatorie, apărută pe fondul excesului de acid uric în organism; cristalele de acid uric se acumulează în articulații și în țesuturile înconjurătoare și dau dureri foarte intense.

Bursita: inflamarea bursei, un mic „sac” cu lichid care servește ca o pernă între os și alte părți mobile precum mușchii, tendoanele, articulațiile sau pielea; bursita poate apărea pe fondul unei suprasolicitări a articulației, în urma unui traumatism sau a altor complicații ale bolii articulare.

În ceea ce privește bolile oaselor, mai frecvente sunt:

Osteopenia: afecțiune care precede osteoporoza și care constă în scăderea densității minerale osoase, dar nu suficient de mult pentru ca evoluția bolii să fie încadrată la osteoporoză.

Osteoporoza: boală caracterizată printr-o densitate minerală osoasă foarte scăzută, care slăbește rezistența oaselor și le predispune la fracturi; este, de regulă, o afecțiune care evoluează asimptomatic până la forme avansate.

Osteomalacia: considerată echivalentul rahitismului la copii, este cauzată de o mineralizare osoasă deficitară, legată de carența vitaminei D.

Boala Paget: afecțiune cronică a țesutului osos, produsă de o perturbare a metabolismului osos, ce conduce la creșterea excesivă și dezorganizată a țesutului osos; simptomele sale includ durere, deformări ale oaselor afectate, fracturi.

Osteomielita: infecție cu diverși agenți patogeni, de tipul bacteriilor, microbacteriilor sau fungilor, care produce inflamație și distrugere osoasă; persoanele afectate prezintă durere localizată și sensibilitate la palpare.

Totodată, au fost identificate numeroase tipuri de boli musculare care pot afecta musculatura corpului în diferite moduri. Printre cele mai importante se înscriu:

Distrofia musculară Duchenne: boală genetică provocată de absența unei proteine, distrofina, care duce la scăderea masei musculare și la slăbiciune musculară progresivă; afectează, în principal, musculatura șoldurilor și a coapselor.

Miopatia: afecțiune apărută la nivelul fibrelor musculare, tradusă în reducerea tonusului muscular, slăbirea progresivă a mușchilor, paralizii periodice; anumite forme de miopatie pot avea și efecte extramusculare.

Miastenia gravis: boală care se manifestă prin slăbiciune musculară gravă, ca urmare a transmiterii deficitare a impulsului nervos către mușchii efectori; cea mai comună formă este de tip autoimun și afectează mai întâi mușchii oculari și pleoapele.

Miozita: boală autoimună care conduce la inflamația anumitor mușchi, slăbiciune și durere musculară, oboseală extremă după mers sau stat în picioare. Se disting polimiozita, care atacă mușchi diferiți, și dermatomiozita, care dă și erupții cutanate, dar există și alte forme de miozită, precum cea reactivă post-infecțioasă.

Stabilirea diagnosticului și tratamentul prescris sunt, de regulă, foarte complexe

Afecțiunile ce țin de articulații, oase sau mușchi reclamă, cel mai adesea, investigații amănunțite. În afară de examenul clinic al pacientului, sunt necesare teste de sânge, examene imagistice, incluzând radiografii și/sau RMN, și alte investigații specifice.

• De exemplu, în poliartrita reumatoidă, în afară de radiografiile scheletale, se efectuează ecografia aparatului locomotor și a părților moi, pentru evaluarea inflamației sinoviale.
• În cazul suspiciunii de osteoporoză, se efectuează osteodensitometria DEXA și diverse tipuri de absorbtiometrie. 
• Totodată, pentru boli ale mușchilor, se apelează la electromiografie și/sau la biopsia musculară.

Și tratamentul este, frecvent, unul elaborat, bazat nu numai pe administrarea de medicamente, ci și pe urmarea anumitor proceduri (uneori, inclusiv chirurgicale), ședințe de recuperare și respectarea unui regim de viață care să ajute la ameliorarea sau vindecarea bolii și la susținerea stării de sănătate, în general.

Cum se aleg medicamentele pentru oase, mușchi și articulații sănătoase

Medicația urmată trebuie să fie în acord cu prescripția și recomandările primite de la medicul curant. 

Alături de medicația pe bază de prescripție medicală, vă pot fi recomandate și unele suplimente alimentare, cum ar fi cele pe bază de calciu, magneziu, vitamina K, fosfor, vitamina C, zinc colagen și altele.

Dacă nu aveți certitudinea că un anumit preparat, care credeți că v-ar fi benefic, este potrivit pentru boala dvs., este bine să întrebați înainte medicul. De asemenea, achiziționați întotdeauna medicamente și suplimente din surse de încredere.