Clorhexidina

Clorhexidina este disponibilă în mai multe forme farmaceutice, adaptate diverselor nevoi clinice:

• Clorhexidina apă de gură (0,10%–0,20%)
• Ață dentară sau pastă de dinți cu clorhexidină 
• Clorhexidina geluri orale sau dentare
• Clorhexidina spray-uri antiseptice
• Șampon cu clorhexidină
• Clorhexidina soluție cutanată sau pentru uz medical.

Clorhexidina este indicată în special pentru:

• prevenirea și tratamentul gingivitelor și parodontitelor;
• reducerea plăcii bacteriene și a inflamației gingivale;
• igiena orală post-intervenții stomatologice (extracții, implanturi, chirurgie parodontală);
• menținerea sănătății mucoaselor orale la pacienții cu igienă deficitară sau risc crescut de infecții;
• controlul sângerărilor gingivale și al halitozei de origine bacteriană.

Interesul clinic pentru clorhexidină derivă nu doar din eficiența sa antimicrobiană, ci și din profilul său de siguranță, atunci când este utilizată corect și pe durate limitate. Produsele comerciale sub formă de apă de gură cu clorhexidină sunt formulate astfel încât să maximizeze eficacitatea antiseptică și să minimizeze reacțiile adverse, fiind adesea îmbogățite cu agenți calmanti, astringenți sau remineralizanți.

Regimul de administrare variază în funcție de concentrație și de produs. 

Spre exemplu, apa de gură Clorhexidină: clătire timp de 1 minut cu 10- 15 ml soluție nediluată, de două ori pe zi, după masă, timp de 7–14 zile. După utilizare, soluția se scuipă, fără clătire ulterioară cu apă și fără a fi înghițită.

Utilizarea clorhexidinei este contraindicată în caz de:

• hipersensibilitate cunoscută la clorhexidină sau la oricare dintre excipienți;
• copii sub 6 ani (pentru majoritatea apelor de gură);
• utilizare prelungită fără recomandare medicală.

Este recomandat ca periajul să fie efectuat anterior clătirii, cu un interval de cel puțin 30 de minute, deoarece anumite paste de dinți pot reduce eficacitatea clorhexidinei. 

Prezența unor ingrediente precum citratul de zinc, xilitolul, argila sau extractele vegetale contribuie la tolerabilitate și la efectul calmant asupra gingiilor.

Reacțiile adverse sunt, de regulă, locale și reversibile:

• modificări tranzitorii ale gustului;
• senzație de arsură sau disconfort oral;
• colorarea temporară a dinților, limbii sau obturațiilor;
• uscăciune orală ușoară.

Aceste efecte tind să se reducă sau să dispară după întreruperea utilizării.

Clorhexidina poate interacționa cu agenți anionici din pastele de dinți sau din alte produse de igienă orală, reducându-și eficacitatea. Nu sunt descrise interacțiuni semnificative cu alimentele, însă este recomandată evitarea consumului imediat de lichide sau alimente după clătire.

Supradozajul sistemic este improbabil, datorită utilizării topice. Ingestia accidentală a unor cantități mari poate provoca iritații gastrointestinale, greață sau vărsături, necesitând evaluare medicală.

Produsele cu clorhexidină se păstrează la temperatura camerei, ferite de lumină și umiditate, în ambalajul original, bine închis. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.

• PubMed, Clorhexidina în stomatologie: farmacologie, utilizări și efecte adverse
• ScienceDirect, Efectele unei ape de gură cu clorhexidină asupra parametrilor clinici ai gingivitei, plăcii dentare și leucocitelor polimorfonucleare orale
• PubMed, Utilizările actuale ale clorhexidinei în tratamentul afecțiunilor orale: o analiză narativă
• MDPI, Eficacitatea clorhexidinei după intervenții chirurgicale orale în vindecarea rănilor: revizuire sistematică și meta-analiză